Izvorul Ferdinand din parcul balnear din Băile Govora, pe malul drept al pârâului Hinţa, în zona cea mai bogată în ape minerale sulfuroase

Izvorul ”Ferdinand„ se află în parcul balnear din Băile Govora, pe malul drept al pârâului Hinţa, în zona cea mai bogată în ape minerale sulfuroase. Proprietăţile terapeutice ale „Izvorului Ferdinand” au fost descrise în anul 1904, de medicul Nicolae Popescu Zorileanu în lucrarea: „Govora, băi de iod şi pucioasă, sărate şi ferobromurate”.

Prima amenajare a izvorului este ilustrată într-o carte poştală de la începutul secolului XX, construcţia fiind în formă de cupolă hexagonală susţinută de 6 stâlpi de lemn, acoperită cu şindrilă. Din anul 1911 ”Societatea Govora Călimăneşti” ridică o nouă construcţie menită să adăpostească izvorul cunoscut în prezent cu numele „Ferdinand”. În 1922 „Societatea Govora Călimăneşti” a ridicat un pavilion arcuit pentru pacienţii care fac cură cu apa izvorului. Şarpanta construcţiei are un foişor la mijloc este acoperită cu ţiglă şi este susţinută de nişte stâlpi de lemn sculptaţi în stil popular românesc.

Distribuie articol

Staţiunea balneară Băile Govora este considerată cea de-a doua stațiune balneară din Europa în ceea ce priveşte numărul de ape iodurate și bromurate.

Cunoscută pentru proprietățile apelor, Băile Govora este singura stațiune din țară cu ape minerale care au compoziţia chimică diferențiată: ape sărate iodurate, bromurate, sulfuroase foarte concentrate, ape hipotone, sulfuroase, bicarbonate, sodice, calcice și magneziene.

Apele izvoarelor slab mineralizate pentru cura internă sunt caracterizate printr-o concentrație mică de hidrogen sulfurat și clor, dar bogat bicarbonatate.

Primele analize ale apelor minerale de aici, le-a făcut medicul Nicolae Popescu Zorileanu în perioada 1888-1889.

În stațiunea Băile Govora exista trei tipuri de ape minerale folosite în:

Cura externă

ape minerale concentrate, iodurate, bromurate, sulfuroase, clorurate, sodice, hipertone;

ape minerale sulfuroase hipotone;

Cura internă

ape minerale bicarbonatate, sulfuroase, sodice, calcice, hipotone.

Indicații terapeutice

• afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele și traheobronșitele cronice, bronsiectazia, scleroenfizemul pulmonar);

• afecțiuni otorinolaringologice (rinosinuzite cronice catarale și supurate);

• afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze, poliartroze);

• afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală);

• afecțiuni post-traumatice (redori articulare post-traumatice, stări după operații pe mușchi, articulații și oase, stări după entorse, luxații și fracturi);

• afecțiuni neurologice periferice centrale (pareze ușoare și sechele minore după polineuropatii, sechele după poliomielită, sechele tardive după hemipareze și după parapareze la 2 ani de la debut);

• afecțiuni asociate (ginecologice, endocrine, cardiovasculare, boli profesionale).

Text/foto: (I.S.)CNIPTVâlcea