Afaceri

Avertisment: Românii, vizați de un nou val de fraudă online care folosește imaginea presei și a persoanelor publice

Pro Oltenia

19:38 02.04.2026

0

    Poliția Română, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), Asociația Română a Băncilor (ARB) și Mastercard avertizează, prin intermediul proiectului național de educație digitală și prevenire a criminalității informatice #SigurantaOnline (www.sigurantaonline.ro), asupra unui nou val de tentative de fraudă online care implică utilizarea unor pagini web falsificate ce imită identitatea unor instituții media cunoscute, pentru a promova platforme fictive de investiții.
    
     Aceste scheme sunt propagate, de regulă, prin intermediul reclamelor sponsorizate în mediul online și al campaniilor de promovare din social media, unde atacatorii folosesc, în mod abuziv, imaginea unor persoane publice sau canale mass media pentru a câștiga încrederea utilizatorilor. Conținutul distribuit ia forma unor articole care par lansate de publicații legitime, însă direcționează potențialele victime către site-uri frauduloase.
    
     Metoda folosită de fraudatori urmează, de regulă, câțiva pași simpli în care utilizatorii sunt:
     1. atrași cu o „oportunitate” de investiții care pare reală
     Apar reclame sau articole care imită site-uri de știri cunoscute și promit câștiguri rapide din investiții. Pentru a câștiga încrederea utilizatorilor, sunt folosite imagini cu persoane publice și povești despre oameni care ar fi obținut profituri într-un timp foarte scurt.
     2. convinși să își furnizeze datele
     După accesarea articolului, utilizatorii sunt invitați să completeze un formular cu date personale. Ulterior, sunt contactați telefonic de persoane care se prezintă drept consultanți financiari și care le explică presupusul proces de investiție.
     3. determinați să transfere bani sau să ofere acces
     În cadrul acestor apeluri, li se solicită date bancare, efectuarea unor transferuri sau crearea de conturi pe platformele indicate de atacatori. În anumite situații, utilizatorilor li se cere să instaleze aplicații care permit accesul de la distanță la dispozitivele lor.
    

Cele mai ciudate impozite şi taxe din istoria omenirii

Pro Oltenia

13:07 26.11.2025

0

    Precizări preliminare
    
     1. Impozitele şi taxele au constituit dintotdeauna o mare preocupare, atât pentru conducătorii fiecărui imperiu şi stat (faraoni, regi, împăraţi, domnitori, preşedinţi, guvernanţi etc.), cât şi pentru cetăţeni, indiferent că aceştia au fost bogaţi sau săraci, persoane fizice sau juridice.
     Aceasta ca urmare a faptului că domnitorii / guvernanţii au nevoie de venituri bugetare cât mai mari, care se pot obţine, în general, prin creşterea fiscalităţii (a impozitelor, a taxelor, a contribuţiilor bugetare etc.), în timp ce fiecare cetăţean are interesul reducerii oricăror dări care le afectează venitul şi averea.
     Istoria fiscalităţii consemnează numeroase impozite şi taxe cu adevărat ridicole, ciudate, aberante, dintre care unele sunt prezentate în acest material.
     Aplicarea acestor impozite (denumirea unora de „taxe” fiind improprie) demonstrează atât lăcomia, cât şi absurditatea în gândire a unora dintre cei mai mari conducători ai lumii.
     Prin acest material se prezintă unele dintre cele mai ciudate impozite și taxe care au fost aplicate în istoria omenirii, un inventar al tuturor fiind greu de făcut.
     Desigur că istoria fiscală consemnează numeroase exemple de impozite ciudate, dintre care sunt și unele care, fie nu au acoperire în documente, fie au fost ciudate la vremea introducerii lor pentru prima dată, dar care, acum, au ajuns să fie ceva obişnuit în orice ţară civilizată.
     Dintre impozitele care au fost ciudate la vremea introducerii lor pentru prima dată, dar care, în ziua de azi, sunt ceva obişnuit în orice ţară modernă (fiind şi un semn de civilizaţie), exemplul cel mai edificator îl constituie „taxa pe folosirea WC-urilor publice”: aceasta a fost ciudată acum circa 2000 de ani, când, s-a introdus pentru prima dată, dar acum este ceva obişnuit în orice ţară civilizată.
     O precizare se impune şi în legătură cu distincţia care trebuie făcută între un impozit şi o taxă.
     Elementul esenţial care face distincţia între un impozit şi o taxă îl constituie lipsa sau existenţa unui serviciu, a unei contraprestaţii, în schimbul obligaţiei bugetare plătite:
     1) plata impozitului se face fără ca plătitorului (numit contribuabil) să i se ofere ceva în loc, direct, personal, imediat sau ulterior, fără ca acesta să beneficieze de vreun serviciu sau avantaj;
     2) plata taxei se face cu oferirea a ceva în loc, a unui serviciu, a unei contraprestaţii, pe cât posibil personal, direct, imediat şi de o valoare egală sau apropiată cu nivelul sumei plătite.
     Spre exemplu, din punct de vedere al sensului şi al conţinutului, exprimarea corectă este de „impozit pe valoarea adăugată”, şi nu de „taxă pe valoarea adăugată”.
     Este greşit a defini taxa prin impozit, precum „taxa pe valoarea adăugată este … un impozit indirect …”, așa cum s-a definit tva-aul prima dată în Codul fiscal din România.
     Pentru impozitele achitate nu se prestează plătitorului, din partea statului, nici un serviciu personal, direct, imediat şi de o valoare egală sau apropiată cu suma achitată.
     Pentru taxele achitate, plătitorul beneficiază, sau ar trebui să beneficieze, de un serviciu, pe cât posibil personal, direct, imediat şi de o valoare egală sau apropiată cu suma achitată.
    
     2. Într-o interpretare pe măsura ciudăţeniei acestor impozite, se poate spune că, dintotdeauna omenirea a avut parte de conducători mari, cu minţi odihnite, care au elaborat impozite trăsnite.
     Când aceşti conducători au vrut să obţină bani și din ceea ce era ridicol, au făcut-o, fără să le fie nici teamă și nici jenă de populație.
     Conducătorii respectivi au manifestat o atitudine de indiferență și/sau de necunoaștere a realităților și a greutăților oamenilor de rând, adoptând soluții nu numai apăsătoare asupra acestora, lipsiți de hrana strict necesară traiului zilnic, dar chiar și prin atitudini extravagante și ridicole, precum a spus-o Maria Antoaneta (regină a Franței între 10 mai 1774 – 21 septembrie 1792, care a murit executată prin ghilotinare) în celebra sa frază „Dacă n-au mămăligă, să mănânce cozonac”.
     Cei care nu aveau mămăligă, nu au ajuns să mănânce cozonac, dar Maria Antoaneta a murit executată prin ghilotinare, confirmându-se și în acest caz adevărul că „domnia prin prostie se plătește foarte scump”.
     Cu toate că prostia, hoţia și lenea au fost, şi rămân unele dintre fenomenele sociale de cea mai mare amploare din toate timpurile, întrebarea care s-a pus şi care se pune este următoarea: de ce până în prezent conducătorii nu au pus impozite şi „pe prostie”, și „pe hoţie”, și „pe lenevie” (ca materii impozabile, ca obiecte ale impunerii), care, pe lângă faptul că ar fi adus venituri deosebit de mari bugetului de stat, ar fi făcut să nu mai existe sărăcie în lume?
     Probabil din teama acestora că, fiind deţinătorii unor asemenea materii impozabile foarte mari, s-ar fi împovărat singuri cu aceste impozite.
     Citind articolul „Cele mai ciudate impozite şi taxe din istoria omenirii”, nu îți vine să crezi că a fost posibil să se aplice asemenea impozite, care, au existat în realitate, unele perioade îndelungate și în țări dintre cele mai dezvoltate economic, social și democratic.
    
     Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița
    

Electroputere Craiova, de la „citadelă a electrotehnicii româneşti” la „mallul unor multinaționale”

Pro Oltenia

13:50 07.10.2025

0

    Până în anul 1990, Uzina Electroputere Craiova era cunoscută în toată țara ca o adevărată „citadelă a electrotehnicii româneşti”.
     Acum fosta Uzina Electroputere a ajuns „mallul unor multinaționale”.
     Pentru cartea autobiografică pe care o am în lucru, fac o documentare și în localitatea Lăcrița[1], în care m-am născut și în care am trăit până la vârsta de 14 ani.
     Foarte multe și prețioase informații le-am obținut și le obțin de la domnul Matei Florea, cunoscut în sat ca Florea lui Ioniță Matei.
     O bună imagine despre modul în care s-a muncit pentru ca Uzina Electroputere Craiova să ajungă o „citadelă a electrotehnicii româneşti” mi-a fost descrisă de domnul Matei Florea, pe care o prezint în continuare.
     Matei Florea s-a născut la 1 aprilie 1936, în Lăcrița.
     În Lăcrița a trăit toată viața, locuind la circa 100 de metri de casa părintească a subsemnatului.
     Și acum are o memorie foarte bună și bogată, de la dumnealui având informațiile ce urmează.
     Uzina Malaxa din Craiova a fost naționalizată din 11 iunie 1948, a fost trecută din proprietatea lui Nicolae Malaxa în cea a statului, primind denumirea, începând cu 1 septembrie 1949, de Uzina Electroputere din Craiova.
     Începând cu anul 1950, Matei Florea a lucrat la Uzina Electroputere din Craiova.
     Față de domiciliul din Lăcrița, Uzina Electroputere din Craiova se află la circa 20 de km.
     Desculț mergea și lucra în fabrică
     În sezonul cald, drumul parcurs de Matei Florea era următorul:
     De acasă și până la Gara Pielești, cale de circa 4 km, mergea pe picioare, desculț, „pe poteca gării”, care era peste câmp, peste arături, prin lanurile de grâu, de porumb etc.
     Când se arau terenurile, poteca se făcea la loc peste arături.
     Se urca în tren, desculț, la gara Pielești și cobora în Craiova, la cantonul din apropierea Uzinei Electroputere.
     De la canton mergea pe picioare, tot desculț, până în fabrică.
     În fabrică lucra la secția lăcătușărie, unde efectua operațiile de curățare prin polizare a pieselor ieșite de la turnătorie.
     Circa o treime dintre muncitori lucrau desculți.
     Muncitorii care lucrau desculți erau cei nou angajați și/sau săraci, care nu aveau bani să-și cumpere încălțăminte.
     După ce aceștia lucrau circa 3 – 4 luni își permiteau să-și cumpere încălțăminte, cu atât mai mult cu cât protecția muncii începuse tot mai mult să le interzică să lucreze desculți.
     Din cauza căldurii foarte mari vara, în secția de turnătorie muncitorii lucrau desculți.
     La începutul iernii anului 1948, muncitorilor li s-a dat câte o pereche de bocanci și câte o pereche de salopete (inscripționate „Electroputere”), cu plata în rate, al căror preț era destul de mic și din care sindicatul suporta 50%.
     Muncitorii respectivi se simțeau onorați că purtau o asemenea „uniformă muncitorească”.
     Programul de muncă era de la 7:00 la 15:00, cu o pauză de masă, când suna fabrica, de 20 de minute, între 11:00 – 11:20.
     Fabrica avea o sirenă care suna așa de tare de se auzea și la Lăcrița, la peste 20 de km depărtare, fiind unul dintre elementele după care se orientau oamenii asupra orei din cauză că aceștia nu dețineau ceasuri.
     La întoarcerea spre casă, se parcurgea același traseu ca și la sosire, descris anterior.
     Parcurgând aceste drumuri, desculț, se ajunsese ca pe tălpi să aibă o piele foarte groasă și tare (o crustă).
    

Prețul apei plate este mai mare de până la 12 ori decât prețul laptelui

Pro Oltenia

13:01 27.08.2025

0

    Oricine merge într-o piață de produse alimentare constată că, la o terasă unde se vând mici și alte preparate la grătar (unitate cu cel mai mic grad de clasificare), un litru de apă (cu 5 lei sticla de 500 ml) se vinde cu 10 lei, în timp ce, în vecinătate, la raionul de produse lactate, producătorii (fermierii, țăranii și ciobanii) vând un litru de lapte cu 5 lei.
     Mari fermieri vând en-gros un litru de lapte chiar și cu un leu, în timp ce în marile magazine alimentare, precum Carrefour, Lidl, Kaufland etc., care aparțin numai unor firme străine, litru de lapte se vinde cu până la 15 lei, deci de până la 15 ori mai mare decât prețul de la poarta producătorului!?
     Față de prețurile cu care se vinde un litru de lapte de producători, prețurile apei plate în unitățile de alimentație publică (terase, restaurante, baruri, cafenele, bistrouri, cantine etc.), sunt până la halucinante pentru amărâtul producător de lapte, precum :
     14 lei pentru o sticlă de 250 ml, adică de 56 de lei un litru;
     16 lei prețul sticlei de 330 ml, adică de 48 de lei un litru; aceasta în condițiile în care prețul la producător pentru o sticlă de 330 ml apă plată sau minerală este între 0,70 și 1,10 lei pe sticlă;
     22 lei sticla de 500 de ml, adică de 44 de lei un litru;
     29 lei sticla de 750 ml, adică de 39 de lei un litru.
     Cea mai scumpă apă plată se vinde cu 30 de lei sticla de 500 de ml, adică cu 60 de lei un litru de apă, ceea ce înseamnă 6 euro pe un litru de apă, care este:
     1) de până la a 12 ori mai mare decât al litrului de lapte, de 5 lei, vândut de fermieri, de țărani și de ciobani în piețe,
     2) de până la a 60 ori mai mare decât al litrului de lapte, de un leu, vândut en-gros de marii fermierii.
    

Investiții de anvergură în zona lacului Craiovița din Craiova

Pro Oltenia

13:28 28.07.2025

0

    Zona lacului Craiovița a cunoscut, în ultimii ani, o dezvoltare uriașă, prin investițiile masive care s-au realizat în această zonă dar și prin cele care urmează să se realizeze.
     Dezvoltarea a început odată cu achiziția unei suprafețe de circa 22 de hectare de teren de către puternicul grup financiar sud-african NEPI, unde s-a construit Promenada Mall, unul dintre cele mai mari complexe de retail din țară și, cu siguranță, printre cele mai moderne.

Poșta Română continuă investiția în mobilitate și eficiență: achiziție de autoutilitare pentru un curierat modern și sigur

Pro Oltenia

14:22 12.07.2025

0

    Compania Națională „Poșta Română” își continuă strategia de modernizare printr-o nouă investiție semnificativă în flota auto, menită să crească eficiența serviciilor de curierat și să asigure un transport mai sigur și mai rapid. Această inițiativă reflectă angajamentul companiei față de adaptarea continuă la nevoile pieței și la ritmul accelerat al schimbărilor din sectorul logistic.

Efectul, în timp, al deficitelor bugetare și al datoriilor externe

Pro Oltenia

14:33 04.02.2025

0

    România a ajuns într-o foarte grea situație economică și socială, printre cauzele principale fiind (1) deficitele bugetare, care se mențin de mulți ani, și (2) datoriile împovărătoare, mereu în creștere.
     1. Deficitul bugetar reprezintă situația financiară în care cheltuielile publice ale unui stat depășesc veniturile pe care acesta le colectează într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an fiscal.
     În ultimii 5 ani, deficitul bugetar al României s-a apropiat, în fiecare an, de 10%, precum de 9,20% în anul 2020, 8,65% în anul 2024 etc.
     În anul 2024, veniturile statului au fost de 574,60 miliarde (mld) de lei, iar cheltuielile au fost de 727,32 mld de lei, deficitul bugetar fiind de 727,32 – 576,60 = 152,72 mld de lei, care reprezintă 8,65% din Produsul Intern Brut (PIB), de 1.764 de miliarde de lei, adică de aproximativ 353 de miliarde de euro.
     2. Datoria externă a României a ajuns, în anul 2024, la peste 186 miliarde de euro, respectiv de circa 930 mld de lei, ceea ce reprezintă circa 55% din PIB.
     Atâta timp cât cheltuiești mai mult decât veniturile realizate, acest „deficit bugetar” se acoperă cu împrumuturi făcute din surse diverse.
     3. Efectul, în timp, al deficitelor bugetare și al datoriilor externe, care se mențin de mulți ani și care sunt mereu în creștere.
     Cu cât te împrumuți mai mult, cu atât îți crește datoria totală.
     Până la urmă cei de la care te împrumută și te tot împrumuți ajung să-și pună problema cu privire la tine, respectiv „dacă mai ai credibilitate”, „dacă mai ești solvabil”, adică „dacă mai poți să-ți plătești datoriile”.
     În condițiile în care ai ajuns într-o asemenea situație, strategiile creditorilor sunt foarte diferite:
     1) unii nu-ți mai acordă împrumuturi;
     2) alții te împrumută, dar la dobânzi tot mai mari, tot mai împovărătoare,
     3) alții (inclusiv state și/sau instituții financiare internaționale) și-au stabilit o strategie, bine gândită: de a te împrumuta, în inconștiența ta, până când ajungi în situația de a nu-ți mai putea plăti datoriile, până intri în incapacitatea de a plăti datoriile, intrând în colaps financiar.
     Ca stat, ajuns într-o asemenea situație, de faliment, creditorii trec la executarea silită.
     Pentru a scăpa de acest faliment, începi să-ți „privatizezi” din bogățiile țări, dacă mai ai, care, în asemenea situații, se vând mai pe nimic.
     Situația este cu adevărat deosebit de gravă pentru o țară care nu prea mai are în proprietatea sa nici propriile sale bogății, ale solului, ale subsolului etc.
    

Regele Carol I, pe o bancnotă aniversară de 100 lei

Pro Oltenia

21:02 27.11.2024

0

    Începând cu data de 1 decembrie 2024, Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o bancnotă aniversară pentru colecționare, cu valoare nominală de 100 lei, cu tema 185 de ani de la nașterea Regelui Carol I. Tirajul este de 30 000 de bancnote, iar preţul de vânzare este de 150 lei. Bancnotele au putere circulatorie pe teritoriul României.