O cabană cu tradiție, într-o zonă de vis: Cabana Cerbu, Valea Minișului

O cabană cu tradiție, într-o zonă de vis: Cabana Cerbu, Valea Minișului

08:30 28.09.2019
0

Flancată de două cascade, la 4 kilometri de Cascada Bigăr și la 2 kilometri de Cascada Kirsa, în vecinătatea lacului Miniș, Cabana Cerbu, complet renovată aduce trediția mai aproape de tine.

Distribuie articol

15 iunie, o zi insuportabil de caldă, o căldură absolut infernală, asfaltul îți topea tălpile pantofilor, asfaltul vălurea, parcă, din cauza temperaturilor excesiv de mari. Veneam de la Drobeta Turnu Severin și mă îndreptam către Oravița, fericit că voi da de o bine meritată răcoare. A fost puțină aglomerație la intersecția către Băile Herculane, dar am trecut relativ repede. Ușor, ușor, drumul începe și urcă spre Iablanița, apoi Prilipeț și Bozovici. De la Bozovici nu mai este mult și drumul intră între cele două Parcuri Naționale, pe partea stângă Cheile Nerei – Beușnița și pe partea dreaptă Semenic – Cheile Carașului. Răcoarea începe și mă învăluie treptat. Chiar la intrarea între cele două parcuri, semeață, plină de vigoare mă întâmpină cascada Bigăr, o splendoare naturală al cărei izvor se află puțin mai sus în pădure. Aglomerație mare de mașini, mulți turiști care făceau poze și admirau căderea de apă pe mușchiul verde al muntelui. Bineînțeles că am oprit să iau câteva cadre.

Am plecat mai departe, dar căldura de pe parcursul drumului începuse să se facă simțită. Am decis să mă opresc înainte de punctul terminus propus. Undeva, la patru kilometri mai sus, la 50 de metri de Lacul Miniș, am zărit un indicator pe care scria frumos, Cabana Cerbu Johana, Valea Minișului. Din drumul național, cabana se vede doar dintr-o anumită poziție, deci nu știam unde ajung. Plin de speranță, am zis să-mi încerc norocul. Am apucat pe drumul de munte către cabană, un drum forestier de doar câteva sute de metri. Am intrat într-o pădure de brad, pe partea dreaptă având Lacul Miniș iar pe partea stângă câțiva arbuști. Drumul urcă serios ca, după aproximativ 150 de metri, să descrie o curbă largă la stânga. Un indicator te îndrumă tot la stânga către cabană. Apuc drumul conform indicatorului și la fel de brusc cum am urcat, încep și cobor. Într-un luminiș, la baza pantei, îmi apare în fața ochilor o cabană albă cu flori agățate de tavanul balcoanelor. Soarele strălucea atât de tare în albul cabanei că am avut senzația că este o iluzie. Doar o mașină parcată în curte, un foișor pe partea dreaptă și două mese cu câțiva “chituci” mi-au confirmat că acolo este Cabana Cerbu Johana.

Am parcat cuminte lângă mașina din parcare pe care o văzusem de sus și m-am dat jos din mașină. M-au întâmpinat prietenoși, sărind în jurul meu doi căței, Sissy și Patrocle. Am zis că acolo unde sunt câini prietenoși sunt și oameni buni. Am urcat treptele și am intrat în cabană. O răcoare plăcută și o atmosferă plăcută m-au înconjurat imediat.

Domnul Johan ștergea niște sticle și le ordona frumos în frigider, iar doamna Anișoara se îndeletnicea cu aranjatul meselor. Am dat binețe și … ochii celor doi s-au umplut de zâmbet, bucuria de a avea oaspeți. Adevărata ospitalitate bănățeană. Imediat, a venit și întrebarea, “doriți o cafea, sau poate o apă rece, sau o bere, vă e foame?”. Sincer, mi-a fost greu să mă decid pentru că le cam voiam pe toate, dar m-am decis să le iau pe rând.

Prima impresie a fost absolut extraordinară. Evident, am observat curățenia și ospitalitatea. Apoi, am început să studiez în amănunt locația. Am dat pe gât două pahare de apă de izvor și mi-am servit în tihnă cafeaua, la o vorbă cu proprietarii. Așa am aflat că Pensiunea Cabana Cerbu Johana a fost preluată abia din octombrie anul trecut și că s-a investit serios pentru a fi redată în circuitul turistic. Trebuie să recunosc, ce am văzut depășește cu mult statutul de cabană, dar … toate la timpul lor.

După câteva vorbe și … ore scurse, am dat curs invitației de a mânca. În compania unei sticle cu bere l-am însoțit pe domnul Johan la grătar. Cina a fost stabilită de comun acord. Urma să mâncăm ceafă de porc la disc, cartofi prăjiți, costiță la disc, cârnați afumați și măr prăjit, iar la final, un pic de păstrăv.

Cu mare atenție a fost curățat discul, a fost făcut focul sub el pentru a-l arde, apoi doamna Anișoara a venit cu ceapa tocată, cartofii tăiați, ceafa, costița și mărul. Cu evlavie parcă, toate au fost așezate, în cerc pe disc, cartofii fiind în centru. Mirosul a început să umple poienița, iar simțurile noastre au început să ne facă probleme. Imediat am simțit o foame de lup.

Așa, am avut prilejul să ascult povestea Cabanei Cerbu Johana și truda celor doi pentru a o aduce la stadiul la care se află acum.

Masa a fost absolut excelentă. Recunosc, preparatele consumate în compania celor doi a făcut ca masa să fie și mai bună. Acolo unde vezi un zâmbet sincer, parcă te simți alt om, te simți de-al casei, de-al locului. Un sentiment extraordinar.

Târziu de tot am terminat masa. Mort de oboseală, abia așteptam să urc în cameră să-mi fac un duș și să mă cufund în lumea lui Moș Ene.

Din restaurant, am urcat pe scară la primul etaj. Mi-au fost prezentate toate camerele. Aici, am avut o mare dilemă pentru că nu știam ce să aleg. Dotările sunt cu mult peste termenul generic de cabană. Paturile sănătoase și bine închegate, așternuturile albe ca spuma laptelui, băile dotate cu toate cele necesare. În baie, dacă nu aveai într-o cameră cadă cu hidromasaj atunci aveai cu siguranță cabină de duș cu hidromasaj.

Absolut toate utilitățile funcționau la perfecție. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, totul aranjat cu gust. Am ales o cameră cu cabină de duș cu hidromasaj și balcon propriu. Toate celelalte camere care mai erau disponibile aveau balcon comun care înconjoară pensiunea pe toate cele patru laturi.

Una peste alta, am stat în condiții demne de hotel de 3 stele și chiar peste. Am făcut un duș și m-am băgat în pat. Răcoarea muntelui, oboseala acumulată și masa copioasă servită ceva mai devreme m-au făcut să cad pradă somnului în secunde.

Dimineață, conform obișnuinței am ieșit pe balcon. Aerul tare al muntelui m-a trezit aproape instantaneu. Păsările ciorovăiau vesele, iar zgomotul apei te îndemna la leneveală. Nu am avut timp de leneveală, dar mi-am permis o cafea târzie și un mic dejun care ar fi putut sătura cu ușurință două persoane.

Am servit cafeaua de dimineață și am plecat într-o plimbare rapidă până la cascada Kirsa sau Cârșa, la numai 2 kilometri spre Anina de aici, de la Cabana Cerbu Johana. La momentul la care am ajuns razele soarelui cădeau peste jumătatea de sus a cascadei creând un peisaj ireal.

După plimbare, am servit micul dejun și m-am pus la drum. Cu părere de rău m-am despărțit de acești oameni minunați care mi-au făcut seara cu adevărat minunată prin ospitalitatea și sinceritatea lor.

Am avut parte de o seară de vis și o noapte de odihnă bine meritată. Un lucru este cert, voi reveni cu plăcere de fiecare dată.

Dacă vreți să vă încărcați bateriile într-o zonă naturală, plină de ospitalitate și bun simț, între două cascade având compania unor oameni minunați, Cabana Cerbu Johana este cea mai potrivită recomandare.


Sursa: Turist prin Romania
Sursa imagine: Cabana Cerbu Johana
Adrian Satmaru

Adrian Satmaru

Romania merita mai mult! Avem o tara absolut extraordinara care merita promovata si mediatizata. Din 1996 fac acest lucru si voi continua sa-l fac atat timp cat voi mai putea. Fac tot ce imi sta in putere sa promovez traditia, cultura, istoria si mestesugurile locale.

Scrie un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii, te rugăm să te autentifici.

Conectare



Cont nou



Resetare parolă