Despre protecția socială a sărăciei din lenevie

În acest articol se prezintă faptul că în România s-a ajuns în situația de a se stabili impozite din ce în ce mai mari asupra celor care muncesc mult și din greu, pentru a-i ajuta (și) pe cei săraci, inclusiv pe cei săraci din lenevie, adică pe cei care, cu bună știință, duc o viață în trândăvie, cu toate că sunt apți de muncă.

De când a apărut statul, au apărut și impozitele: o parte din veniturile oamenilor au început să fie luate la stat:

1) cu titlu obligatoriu,

2) definitiv,

3) fără nici o contraprestație, adică fără ca plătitorilor să li se ofere ceva în loc și

4) cu scopul de a constitui resursele bugetare din care să fie suportate cheltuielile statului.

La început aceste „venituri bugetare” erau constituite cu scopul de a fi folosite (numai) pentru apărarea colectivității, după care scopurile s-au diversificat tot mai mult, precum pentru a asigura: ordinea publică; administrația locală; învățământul, educația; sănătatea etc.

Cu timpul s-a pus tot mai mult și problema ca, din fondurile constituite pe calea impozitelor, să fi ajutate și persoanele aflate la limita supraviețuirii, și nu din vina lor (nu din lenevie, nu din cauză că, cu toate că erau apte de muncă, refuzau să lucreze), ci din cauză că asupra lor s-au abătut anumite nenorociri.

Pe parcurs a început să se vorbească tot mai mult și de „statul bunăstării sociale”, un stat în care să fi ajutate toate persoanele aflate la limita supraviețuirii, deci și cele sărace din vina lor, din lenevie.

Așa s-a ajuns în situația de a se stabili impozite din ce în ce mai mari asupra celor bogați pentru a-i ajuta și pe cei săraci, inclusiv pe cei săraci din lenevie, adică pe cei care, cu bună știință, duc o viață în trândăvie, cu toate că sunt apți de muncă.

La politica de a-i ajuta și pe cei săraci din lenevie s-a ajuns (tot mai mult) și din cauza următoarei complicități politice satanice: corupţi, impostori, hoţi şi trădători de neam și de țară, în dorința lor malefică de a accede la cele mai înalte funcții politice prin „vot democratic”, au făcut tot posibilul, inclusiv prin acordarea unor recompense în bunuri şi/sau în servicii, să fie votați de cei ce se complac în lenevie, de cei mai incapabili de a produce și de cei mai puţin în stare să se întreţină singuri.

Astfel s-a ajuns și la un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna să fie aleşi de către cei mai incapabili de a produce şi de cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, recompensaţi pentru votul lor cu bunuri şi cu servicii plătite prin confiscarea avuţiei şi a muncii unui număr de producători aflați în scădere continuă.

Cu cât vei reuși să aduni mai mulți proştii, leneșii, hoții și corupți de partea ta, cu atât mai mari sunt șansele de a fi ales în politică, „pe cale democratică” și, după aceea, de a accede în orice funcție de conducere și aceasta din cauză că, pe zi ce trece, numărul acestora este tot mai mare decât al oamenilor dedicați muncii cinstite.

Distribuie articol

Leneși-leneși, dar mulți, ale căror voturi contează, care pot fi decisive în alegerea unuia sau a altuia, fapt pentru care acești alegători au și pretenții multe și mari pentru un trai cât mai bun și fără muncă.

În condițiile unor asemenea aleși, mare parte din taxele plătite cu sudoarea fiecărui om care munceşte au ajuns să fie folosite pentru întreținerea celor săraci din trândăvie.

Toţi politicienii, parlamentarii, guvernanții și președinții țării, de după anul 1989, sunt responsabili de prosperitatea prostiei, a hoției, a corupției și de protecția socială a leneviei.

În România s-a ajuns deja la situația în care (și) pentru a fi întreținuți cei săraci din lenevie, oamenii care muncesc corect, mult și din greu sunt impozitați (1) până la a le frâna munca, (2) până la a le reduce bogăția și (3) până a-i face să părăsească țara.

„Problema este că trăim tot mai mult într-o lume în care inteligența este ignorată, educația demodată, prostia promovată, lenea protejată, hoția tolerată iar corupția este calea spre succes în viață și în profesie.” (N. Grigorie Lăcrița)

Unii încearcă să ne consoleze cu ideea (satanică) că nu am avut conducători atât de răi, care să fi făcut atât de mult rău țării, încât toți oamenii dedicați muncii cinstite să părăsească România, dar fără să spună că pentru cei tot mai puțini care rămân, va fi din ce în ce mai vai și amar de ei.

Cu cât în România rămânem mai puțini oamenii dedicați muncii cinstite, cu atât mai mult rămâne deschisă calea colonizării noastre.

Cu cât numărul persoanelor NEproductive este mai mare și mai bine plătite, cu atât mai mult se reduce și bogăția socială și bogăția pe cap de locuitor.

De unde vine dezastrul ?

Din faptul că „Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!” (Winston Churchill), că „Se rotesc la guvernare hoții sătui cu hoții flămânzi”. (Maria Diana Popescu) și că „Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu, Frunze fără ram.)

În timp ce, față de numărul total al salariaților, numărul lucrătorilor direct productivi (creatori de valoare, de bunuri materiale și imateriale) se reduce mereu și le scade și nivelul de trai, atât numărul NEproductivilor, cât și veniturile acestora, au crescut exorbitant.

În plus, din cauza politizării instituțiilor statului, s-a ajuns în situația ca în acestea să fie mai mulţi proştii, leneșii, hoții și corupți decât oamenii dedicați muncii cinstite.

O țară în care tot mai multe din veniturile sale sunt consumate (1) pe „protecția socială a leneviei din sărăcie” și (2) pentru plata unui număr mare de NEproductivi, dintre care numeroși sunt cu venituri exorbitante (inclusiv pe baza unor legi speciale făcute de suprastatali pentru propriul interes), o asemenea țară nu va rezista în competiția viitorului, atât de dură, de nemiloasă.

În ceea ce privește „BOGĂȚIA”, se impun următoarele precizări: Bogăția, cu sensul de cantitate mare de bunuri materiale și imateriale, este rezultatul muncii asidui depuse în scopul obținerii acesteia, de o generație și/sau de mai multe. Bogăția este generată numai și numai de munca productivă, singura care este creatoare de valoare. În orice societate a ordinii de drept, oamenii bogați provin din oamenii dedicați muncii asidui, iar țara prosperă numai și numai prin aceștia. Bogăția oricărei societăți este cu atât mai mare cu cât în aceasta este mai mare numărul oamenilor bogați și bogăția fiecăruia este din ce în ce mai mare. Bogăția ajunge să fie tot mai mică atunci când autorităţile mănâncă prea mult prin impozite și când tolerează traiul fără muncă.

Cum CITATELE oamenilor celebri sunt mereu o sursă de învățăminte pentru oamenii inteligenți și dedicați muncii cinstite, prezint și câteva dintre acestea, care parcă sunt făcute să exprime și crudele adevăruri din țara noastră:

Pentru cei care trăiesc din „protecția socială a leneviei” a ajuns folclor zicala „Decât să muncesc la soare și să trăiesc din ce lucrez, mai bine trândăvesc la umbră și trăiesc din ajutoare sociale”.

„Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”. (Feodor Mihilovici Dostievski).

„Singurul lucru de care răul are nevoie să triumfe este ca oamenii buni de muncă să nu facă nimic” (E. Burke, filosof). Și acest rău, provenit din nemuncă, triumfă tot mai mult în condițiile în care tot mai mulți oameni s-au învățat să trăiască pe spinarea statului, în loc să muncească.

Cu cât numărul persoanelor care beneficiază de „protecția socială a leneviei” este mai mare și cu cât acestea sunt „mai bine întreținute” (până la a le asigura traiul fără să lucreze, cu toate că sunt apte de muncă), cu atât mai mult se reduce (1) și bogăția socială, (2) și bogăția fiecărui om dedicat muncii.

Dacă mai avem în vedere și faptul că bogățiile țării au fost acaparate de străini, că nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, care pe alocuri nici nu prea mai pare românească, care își duce existența, în mare măsură, (1) din ce mai avem de vândut și (2) din împrumuturi externe, înțelegem situația cu adevărat gravă în care a ajuns deja România.

„Când vinzi bogățiile, ştergi o ţară de pe harta lumii”. (Academician Dinu C Giurescu).

„Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. (Sun Tzu, înţelept chinez, care a trăit între 771-477 î.H.).

„Opera e vrednică de foc; autorul, de spânzurătoare”. (Gheorghe Şincai).

Politicienii și guvernanții trebuie să promoveze o politică socială prin care „Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”, adevăr pe care l-a spus Cicera cu circa 55 de ani înainte de Hristos.

De ce politicienii și guvernanții se complac în promovarea protecției sociale a sărăciei din lenevie, cu toate că ei cunosc aceste adevăruri ?

Din cauza „Cleptocraţíei” şi „Inaptocraţiei”.

„Cleptocraţía este un Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează”. (Conform DEX).

„Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d\'Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Prin „cleptocraţíe” şi „inaptocraţie” se ajunge ca „Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663)

Celor mai incapabili de a guverna le este valabilă Legea lui Arhimede, cu aplicare în politică: „Orice prost scufundat în politică este împins de jos în sus cu o forță egală cu prostia dislocuită”.

Deocamdată „Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei şi vânzarea bogăţiilor. România postdecembristă este într-o continuă petrecere, lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale”. (Prelucrare N. Grigorie.Lăcriţa după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning).

Politicienii și guvernanții noștri ar trebui să înțeleagă și faptul că „Noi n-avem nici avere şi nici rude şi/sau prieteni care să ne ajute. N-avem decât o singură şansă: să fim cinstiţi, să ne (auto)educăm, să muncim, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om, singura în stare să-ţi asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume”. (N. Grigorie Lăcriţa).

„Politica nu se face cu sfinţii, dar dacă oamenii politici îl iau ca model pe Iuda, vai de ţara în care se face politica acestuia!”. (Victor Duţă).

„Politicienii vând zilnic iluzii… Este pâinea pe care ne-o oferă pentru a ne împiedica să vedem cât de amărâtă este viaţa noastră”. (Victor Duţă).

„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Mihai Eminescu despre politică).

„Ce sunt domniile fără corectitudine decât nişte tâlhării?” (Augustinus).

„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!

A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns

Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!

Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,

Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,

Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.

Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”

(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).

Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița

Sursa: Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița

---