Scriitorul Constantin Barbu este invitatul lui Nicolae Coande la „Întâlnirile SpectActor”, stagiunea 2024-2025. Preocupat de gândirea historială, dar și de poezia care incendiază spiritul lumii, Constantin Barbu va susține conferința „Am aprins chibritul care va da foc Laniakeii”, joi, 14 noiembrie, de la ora 17.00, la sala „Ion D. Sîrbu” a Teatrului Național „Marin Sorescu”. Cu acest prilej, autorul vă invită la un eveniment editorial, supra-cartea cu același nume, care cuprinde 100 de volume a câte 100 de poezii, un proiect unic conturat în decursul anului 2024 (în 300 de zile, precizează autorul), o temerară odisee a spiritului poetic în „vârsta de fier”.
Recent, pe 19 octombrie, Constantin Barbu a primit Premiul Dante, acordat de Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche din Bari – Pentru angajamentul său față de afirmarea „sapienției” și „virtus”, valori centrale atât pentru Seneca, cât și pentru Dante, figuri cheie ale înțelepciunii clasice și ale virtuții morale, și pentru contribuția sa la înțelegerea și legătura dintre culturi și gânduri din diferite epoci, creând o punte între antichitate și Evul Mediu și evidențiind concordia (adică armonia) dintre gândirea romană și cea medievală.
Intrarea publicului este liberă.
Distribuie articol
Constantin Barbu
Născut în 1954. Absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea din Craiova (1974-1978). Bursier al Guvernului francez 1977, la Universitatea din Grenoble. Publică primul articol în revista românească Ramuri (1975), apoi va publica în revista Universității din Craiova eseul Luceafărul şi Bhagavad-Gita (1976). Publică prima carte, Rostirea esențială. Eseu despre reamintirea Fiinţei (Editura Scrisul Românesc, 1985), prefaţă de Marin Sorescu. O carte de metafizică primită cu entuziasm şi generozitate de: Edgar Papu (revista Flacăra), Adrian Marino (revista Tribuna), Mihai Şora (revista Ramuri). Anton Dumitriu şi Dumitru Stăniloae îi trimit autorului cuvinte cu totul aparte, în scrisori particulare. Constantin Noica scrie: „Constantin Barbu – excepţional de înzestrat pentru lucrări de erudiţie şi istorie literară”(1981). Noica îl așază în fruntea „celor 22” de genii tinere ale României*. Emil Cioran îl numeşte: „un complice în cultul Nimicului“ (1989). În 1989, publică O gramatică a Fiinţei care este, de fapt, Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii, fragmente din transsistemul Marea Traversare a Vidului (lucrare cuprinzând peste o sută de cărţi; va fi tipărită în 35 de volume din care au apărut până în prezent primele 15 volume). André Glücksmann îl recomandă unor importante instituții guvernamentale franceze ca fiind „cel mai important filosof din Europa de Est“. Filosoful Emmanuel Lévinas îl recomandă pentru un doctorat lui Jacques Derrida cu o lucrare pe tema Epékeina tēs ousías. Un dialog realizat cu Lévinas pe această temă a apărut în revista Ramuri din Craiova). În 1990, apare la Editura Bulzoni din Roma cartea Eminescu e il romanticismo europeo având ca autori pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mario Luzzi, Constantin Barbu etc. În 1991 publică Eminescu. Poezie şi nihilism (Ed. Pontica, 1991). Editează Manuscrisele lui Mihai Eminescu (în facsimil), un Corpus eminescianum şi Opera transliterată – proiect din care au apărut, până în 1996 deja 25 de volume. Imaginat, la Păltiniş, împreună cu Constantin Noica, este cel mai mare proiect al culturii române. Reconstituind Biblioteca lui Eminescu, a publicat 235 de volume din cele 1250. În Arhiva Eminescu a publicat vol. 1-31. În 1991 primeşte, la Bruxelles, din partea Fundației Maurice Carême, un Premiu internaţional pentru eseul L’UniVers et le Vers.
A publicat peste 40 de cărţi de poeme (selectiv): Iluzia regală, Elegiile Absenţei, Versiuni ale vidului, Limba distrusă, Carte despre singurătate, nebunie şi moarte. A publicat peste 35 de cărţi de eseuri (selectiv): Autoversiunea inexistibilă, Epékeina tēs ousías, Conversiunea poietică, Tratat despre arhei, Depășirea timpului meu, Hestia, Gramatica ființei, Înnoirea timpului, Experiența swacuității, Cărticica de întrafară, Schimbarea rozei, Supracartea fără de ce (în cinci volume) etc. A tipărit cărţi inedite de Cioran, Noica, Eliade. Câteva dintre lucrările sale au fost traduse în italiană, franceză, suedeză, engleză. A publicat Codul invers. Arhiva înnebunirii şi a uciderii nihilistului Mihai Eminescu, volumele I-XX. A publicat Monumenta Romaniae Historica în 1200 de volume (manuscrise în facsimil color inedit din cele mai importante 74 de arhive ale lumii). A editat Integrala Manuscriselor Cantemir, vol. 1-104 (din cele 200 proiectate). A editat în 100 de volume Sfinții părinți ortodocși. Martirii străromâni. Cuvioșii cei vechi. Ediție în facsimil color inedit, cuprinzând manuscrise din arhivele: Vatican, Roma, Napoli, Milano, Torino, Veneția, Sankt-Gallen, Freising, Fulda, Madrid, Paris, Viena, Oxford, Berlin, München etc. A susținut conferințe la Parlamentul European și la Academia Germană. Cărțile sale pot fi găsite în biblioteci prestigioase din întreaga lume: Biblioteca Națională a Franței (Paris), Biblioteca Boris Elțin (Moscova), Biblioteca Congresului American, Biblioteca Națională a Belgiei, Biblioteca Națională a Luxemburgului; Biblioteca Națională a Italiei, Academia Germană.
Premii (selectiv): la Bruxelles Premiul Internațional de la Fundația Maurice Carême, Premiul Asociației Internaționale a Scriitorilor Premiul Pjëter Bogdani, Bruxelles, Prishtina și Premiul de poezie de Académie Européenne des Sciences, des Arts et Lettres, Paris. În 2022, a primit Medalia Centrului Buddhist Mongol, acordată de șeful Centrului Buddhist Mongol și starețul mănăstirii Gandantegchenling, Gabji Demberel Choijamts. La Salamina, Grecia, a primit Medalia de aur „Alexandru cel Mare” (2022). Este membru titular în Academia Scientiarum et Artium Europaea din Salzburg. Este membru titular al International Academy of Ethics din India. În octombrie 2024 a primit Premiul Dante: sapientia, virtus et concordia humanitatis al Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche, Bari.
Pentru a putea adăuga comentarii, te rugăm să te autentifici.