Mănăstirea Nucet - parte din fortificația de apărare a Cetății de Scaun.

Mănăstirea Nucet se află pe DC57, în comuna Nucet, la 16 kilometri sud de Târgoviște, în sud-vestul județului Dâmbovița. Se află într-un spațiu întins între câmpia înaltă a Târgoviștei și câmpia joasă a Munteniei, areal propice creșterii nucilor. De aici și numele comunei dar și al mănăstirii. Mănăstirea Cozia a purtat, pentru o perioadă, același nume.

Distribuie articol

După Mănăstirea Dealu, ca importanță, Mănăstirea Nucet a făcut parte din fortificația de apărare a Cetății de Scaun. Dintre toate mănăstirile din zona Târgoviștei medievale, Mănăstirea Nucet este singura mănăstire situată spre sud. Mănăstirea Nucet se află pe DC57, în comuna Nucet, la 16 kilometri sud de Târgoviște, în sud-vestul județului Dâmbovița. Se află într-un spațiu întins între câmpia înaltă a Târgoviștei și câmpia joasă a Munteniei, areal propice creșterii nucilor. De aici și numele comunei dar și al mănăstirii. Mănăstirea Cozia a purtat, pentru o perioadă, același nume.

Începuturile acestei ctitorii sunt neclarificate. O variantă este că mănăstirea este ctitoria unchiului lui Radu cel Mare, bătrânul jupân Gherghina Pârcălab, împreună cu soția sa, Neaga. Cancelaria lui Neagoe Basarab emite un document, la 23 ianuarie 1516, din care aflăm că Vlad Călugărul, între anii 1485 – 1495, înzestrează mănăstirea cu un munte. A doua variantă este că mănăstirea „s-a clădit între anii 1375 și 1500 pe timpul Basarabilor, când s-a descoperit o icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, determinând astfel ridicarea unei biserici din lemn în jurul căreia trăiau cățiva călugări după rânduiala Sfântului Nicodim de la Tismana„, așa cum aflăm de pe siteul crestinortodox.ro. Astfel, mănăstirea ar fi fost întemeiată de Sfântul Nicodim sau mai precis de unii dintre ucenicii săi.

De-a lungul timpului Mănăstirea Nucet a fost renovată, îmbunătățită, un document spunând că „Neagoe Basarab cu multe au înnoit-o și au prefăcut-o … și preafăcătoarea de minuni icoana Sfântului Mucenic Gheorghe, a bătut el însuși, cu cuișoare, un măr de aur curat împodobit cu mărgăritare și cu pietre scumpe, întărindu-i moșiile”.

Din biserica ridicată pe la 1500 s-au păstrat două straturi de pictură: cel inferior, de la începutul secolului al XVI-lea și al doilea strat de pictură, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, despre care nu se poate preciza dacă aparține anilor 1712 sau 1746.

Constantin Brâncoveanu, spre sfărșitul secolului al XVII-lea, a închinat ca metoc Mănăstirii Nucet schitul Panaghia „pentru că era mai întemeiată și cu chivernisire mai bună de către căutarea călugărilor”. După cutremurul din anul 1738, biserica Sfintei Mănăstiri Nucet a fost rezidită cu cheltuiala și osteneala membrilor familiei Văcărescu. În Complexul monastic de la Nucet, au apărut schimbări: se ridică actualul turn clopotniță de pe latura estică. Iar între anii 1840 – 1849 a fost construită noua biserică în timpul domniei lui Alexandru Ghica pe temeliile vechii biserici demolate. Arhitectura bisericii Mănăstirii Nucet este specifică acestei perioade, fiind foarte apropiată de cea a bisericii din Băleni Romani, ctitorită tot la 1840.

Secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863 alungă călugării greci trăitori la Sfânta Mănăstire Nucet. Călugării români care le-au luat locul celor greci, au viețuit aici până în anul 1930, când mănăstirea a ajuns în paragină. După cutremurul din 1940, sfântul locaș este avariat grav, este părăsit de monahi și devine biserică de mir, folosită de enoriașii comunei până la o deteriorare îngrijorătoare. Consiliului eparhial hotărăște, la data de 15 martie 1994, reînființarea Sfintei Mănăstiri Nucet ca mănăstire de maici, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. În cadrul Complexului Monastic Nucet s-au construit un paraclis cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un foișor la „Fântâna de leac” și a fost reclădită o aripă de chilii.

Vizita la Mănăstirea Nucet ne-a adus cunoașterea istoriei acestui lăcaș sfânt dar și descoperirea unei comunități spirituale cu dragoste nemărginită de Dumnezeu și pentru creațiile sale. Astfel, măicuțele au în îngrijire păsări cunoscute și altele rare și o sumedenie de alte necuvântătoare rațe, cocoși și găini pitice, porumbei de nenumărate feluri, ponei, câini și tot felul de păsări cu penaj multicolor.