România, în criză morală profundă

România, în criză morală profundă

23:32 09.09.2019
0

În acest moment democrația din țara noastră este în criză, iar România este în pragul falimentului. Românii sunt tot mai nervoși că nu mai au locuri de muncă și abia se mai pot descurca. Mulți au credite pe la bănci pe care nu le mai pot returna, iar din cauza lipsurilor și a frustrărilor suntem irascibili - când ajungem acasă ne descărcăm nervii pe copiii noștri sau pe soții, adică pe cei care nu au nicio vină, ne susțin și sunt aproape de noi.

Ne-am uitat istoria mai recentă, când pe vremea comunismului, prin Securitate, cea mai teribilă forță de represiune, a arestat toată elita, umilind copii moșierilor. Acesti copii nu aveau dreptul să meargă la o facultate din cauza familiilor din care se trăgeau.

Distribuie articol

Degeaba biserica stă în picioare ca și construcție, dacă biserica este dărâmată ca simbol al credinței, iar când statul o ia razna biserica ar trebui să intervină pentru populație. Dar la noi biserica se împletește cu politica. Se spune că dacă avem credință avem sănătate trupească dar și sufletească. Trebuie să ne rugăm împreună să facem lucruri minunate, dar, din păcate, cu cât încercăm să ne apropiem atât ne despărțim mai mult. Am făcut o căsnicie împreună compromise, nu ne mai înțelegem în română, deși România creștină are un duh, iar în acest mariaj ne lipsește duhul care să ne unească.

După Revoluția din 1989, care a fost furată de către FSN prin lovitura de stat, punând mâna pe putere, imediat au mai urmat alte două lovituri de stat prin vestitele mineriade. Au fost atacate sediile partidelor istorice și chiar locuințele particulare în care locuiau conducătorii acestor partide. Poporul a fost dezinformat cu televizorul, apărând diferite persoane care nu erau din armată, ci erau civili dar dădeau ordine soldaților să tragă. Așadar, după 1989 începe democrația, cu reforme anevoioase și o perioadă de tranziție care nu se mai termină, guvernanții iau decizii numai împotriva poporului, cu așa clasă politică nu mai avem nevoie de dușmani. Distrug rând pe rând economia, agricultura, sănătatea, cercetarea și învățământul, umilind în continuare elita țării. De fapt, se urmărește umilința noastră, precum și dezbinarea pentru a fi mai ușor de manipulat, de condus.

Umilința ne face să stăm cu capul plecat să nu mai veghezi la ce se întâmplă în jurul tău. A proiecta este o menire Dumnezeiască, cum clasa politică nu crede în Dumnezeu nu au proiecte viabile și sănătoase pentru romani. În schimb, au lecția neînvățată: mai mimează că fac ceva, mai copiază...

La noi în țară nonvalorile se promovează, iar oamenii de valoare sunt dați deoparte. A ajuns Guță lângă Eminescu și Vasile lângă Brancuși. Au distrus o generație și sunt pe cale să mai distrugă încă două sau trei generații. Tinerii noștri sunt inteligenți, ei sunt cei care ne reprezintă, avem datoria morală de a-i ajuta și aș sfătui să începem să curațăm câmpul de ciulini și acești îngeri să poată să înceapă să recupereze cum trebuie din mijlocul virușilor ucigători.

Școala de astăzi va fi societatea de mâine, să luăm exemplu de la celelalte națiuni dezvoltate care au investit și investesc în cercetare și educație, dar noi facem tocmai pe dos. În 2009 au dispărut din învățământul preuniversitar 18.000 de posturi, iar prin grijea guvernantilor se vor mai restructura in 2010 inca 15.000 de posturi , prin aceste masuri clasa politica lovina in copii nostri.

După 1989 și până în prezent clasa politica a urmarit cu inversunare distrugerea viitorului acestei tari, atat prin reforme cat si prin acumularea de datorii externe foarte mari, datorii ce vor fi platite candva de noi, copii si nepoti, suntem amanetati pe trei generatii. Politicienii din Romania nu pot fi considerati oameni ci mai degraba sunt mutantii care vorbesc doar omeneste. Sunt corupti, iar pentru a ascunde aceasta coruptie incearca sa distruga omenescul din noi, sa omoare sufletul poporului roman, vor sa ne aduca pe toti in acest stadiu de plante, sa vegetam fara sa gandim, aceasta stare le convine cel mai mult. Azi traim performanta de a mai mutila si inrobi inca doua generatii, traim intr-o Romanie agonica politic si economic, unde se fac alinate impotriva firii fara a se tine cont de parerea electoratului sau a doctrinei , totul este a fii la putere , nu conteaza cum si prin ce mijloace. Traiesc si vad mici trecatori care insulta continuu poporul roman, umilindu-l cu promisiuni desarte , fortand acest popr sa-si traiasca viata viata intr-un ghetou. Noi nu credem in robie, credem in Dumnezeu si nu putem sa acceptam aceste lucruri impotriva firii la nesfarsit , istoria a demonstrat -o , cu toate ca dealungul acestei istorii Romania nu a avut parte de liniste ci mai degraba de zbucium.

Viața nu este numai o doină rezultată din suferința fără pauză. Dar pentru a putea vorbi despre morală și frumos trebuie ca mai întâi fiecare dintre noi sa le identificam si sa ne stabilim prioritatile precum si telurile pe care le avem in viata . Dumnezeu ne-a dat ochi de cand ne-am nascut , numai ca ne-au legat la ei diavolul cu ai lui. De multe ori m-am intrebat cat de mult suntem noi impreuna? Ce constat? Cu cat ne apropiem , cu atat ne despartim. Ne despartim lent, usor . Ne apropiem vietile intr-o comunitate economica si ne despartim sufletele. Ne despartim aproape iremediabil. Lumea in care traim este foarte neatenta la ceea ce nu se poate masura si care intamplator sau nu se numeste suflet.

Observ cu durere ca nu ne mai intelegem in romana. Nimic din realitatea romaneasca de azi nu se face sa ne imaginam. Nimic . Ea ne tine intr-o puscarie fantastica. Eu imi imaginez Romania cu datele reale si lucide. Va fi o tara foarte puternica. Noi stiti ce avem? Avem varfuri , avem flori care cresc inalte, dar n-avem gradina, si n-avem gradinar. La noi au omorat grădinarul, au tăiat apa și-au furat furtunul. Din imperiul necesității au trecut in cel al lăcomiei. Poporul român are ascendentul tăcerii. Deci, noi vorbim tăcând. Este uluitor, neamul acesta are o virtute nemaipomenită: taci și spui. Taci și spui nu-i muțenie, nu este intimitate fiziologica, este atitudine, este limbaj. S-ar putea ca, din tăcerea aceasta, să iasă lucruri foarte bune.

Demnitatea creștina nu este a chipului omului în om, ci este demnitatea chipului lui Dumnezeu în om. Și dacă ați observat, omul, și mai cu seama creștinul, de regulă, când i se întâmplă lucruri care-l afectează doar pe el, le rabdă. Dar, când se întâmplă lucruri care mutilează chipul lui Dumnezeu din el atunci luptă, luptă până când ajungi martir. Acest chip a lui Dumnezeu din om este suportul demnități creștine, aceasta demnitate creștină ne-a fost dată de Hristos. Dar ca demintatea a întârziat, bine, nu-i nimic, va veni cu 50 de ani întârziere. Dar dacă au întârziat să țină cont de ea, măcar să inceapa să țină cont de suferință. Mare atenție, deci morala umană se bazează pe certitudine valorică, morala creștină se bazează pe credință.


Gheorghe Duduială

Gheorghe Duduială

Gheorghe Dududială - Inginer de profesie, cu o carieră de aproape 30 de ani de antreprenoriat în domeniul izolațiilor și hidroizolațiilor, plătitor de taxe și impozite, autor al câtorva volume de eseuri de factură socială, tată, craiovean implicat, prieten al adevărului și inamic al imposturii...

Scrie un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii, te rugăm să te autentifici.

Conectare



Cont nou



Resetare parolă