Minunea albă de pa Valea Rudăreasa: Peștera Laptelui

Cărarea prin pădure, cu pante abrupte, plină de frunze și praf, ar fi devenit aproape imposibil de urcat. Urcăm preț de 30 de minute. Trecem de o cascadă în trepte, impresionantă, nenumită, nemarcată, care sparge liniştea pădurii de brazi într-un loc ascuns. În zona aceasta, natura este mai mult decât generoasă. Ploile și firavele izvoare creează astfel de cascade care, pentru ceva timp, se zbenguie și se aruncă nebune printre stânci, creând miracole efemere.

Distribuie articol

Plecăm din Mălaia, fiind cazați la Pensiunea Domniței Sophie, unde ne-am reîncărcat bateriile și continuăm drumul pe DN7A. Până în Valea Măceșului, se face la dreapta drumul județean DJ701D, trecem de Pensiunea Ciobănelu și continuăm drumul până în Ciungetu. Aici, se face o intersecție iar DJ701D continu către stânga peste un pod. Noi facem dreapta pe un drum forestier. Mergem cu 20 km/h și, după ce se termină zona de case, continuăm drumul plin de praf până când, pe dreapta, vedem pe o stâncă scris Peștera Laptelui. În sfârșit, după 4 kilometri și jumătate de mers pe drumul forestier, de la intersecția cu podul, unde am părăsit DJ701D, vedem primul semn (crucea albă) care ne indică drumul către ceea ce căutăm Peștera cu Lapte sau Peștera Laptelui.

Lăsăm vagabondul (mașina) pe marginea drumului, trecem peste o apă rapidă de munte, aflată pe partea stângă și urmărim crucea albă. Începem să urcăm pieptiș, prin pădure. Slavă Domnului că nu a plouat de curând. Cărarea prin pădure, cu pante abrupte, plină de frunze și praf, ar fi devenit aproape imposibil de urcat. Urcăm preț de 30 de minute. Trecem de o cascadă în trepte, impresionantă, nenumită, nemarcată, care sparge liniştea pădurii de brazi într-un loc ascuns. În zona aceasta, natura este mai mult decât generoasă. Ploile și firavele izvoare creează astfel de cascade care, pentru ceva timp, se zbenguie și se aruncă nebune printre stânci, creând miracole efemere. În jurul nostru, pădurea își etalează frumusețea în toată splendoarea ei. Aerul acesta inconfundabil ne intră în plămâni și, ușor ușor, ne pregătim pentru o altă minune ce avea să ne dezvăluie tainele.

Citisem despre Peștera Laptelui și am aflat că, deşi nu prezintă formaţiuni de peşteră, cum sunt stalactitele, stalagmitele, coloanele sau ornamentele, Peştera Laptelui prezintă interes, mai ales din punct de vedere paleontologic şi istoric. S-au descoperit fosilele unor animale mici, care au trăit cu mai bine de 50.000 de ani în urmă, precum şi fragmente ceramice, vestigii ale Culturii Glina, acestea fiind expuse la Muzeul de Istorie al judeţului Vâlcea.

Denumirea Peşterii Laptelui vine de la scurgerile de calcit solubilizat alb (curgeri parietale). Acestea impregnează pe alocuri pereţii interiori şi bolovanii podelei. Pereţii par brodaţi cu mici concreţiuni albe. Peştera Laptelui are o galerie lungă de 22 de metri, care se termină cu o mică acumulare de apă. Galeria poate fi parcursă fără dificultate. A fost cartată la sfârșitul anilor ’70 de către Cercul Speologic „Nyphargus” din Râmnicu Vâlcea. Rezultatele obținute au fost publicate de Ghiță Procopie. La câţiva metri mai sus de peșteră se află alte două mici grote cu dezvoltare verticală, care suscită interesul cercetătorilor.

Aceasta este priveliștea de care am avut parte. Am intrat ghemuiți în peșteră. Podeaua alunecoasă ne făcea fiecare pas nesigur. Aerul umed ne intra în plămâni. Un liliac deranjat de lumina lanternei se izbește de picior, încercând să iasă din peșteră, se cuibărește în altă crăpătură a peșterii. Ne cerem scuze de deranj. Eram în casa lui, intruși. Privirile stăruiau însă pe pereții peșterii. Broderii diafane ornau pereții cu mii de broboane de apă și calcit. Străluceau ireal în lumina lanternei.

Fascinant este și portalul aflat în apropierea grotei. Părea că un uriaș a săpat în stâncă și a lăsat treaba neterminată. În jurul stâncii copacii (nu cunosc specia) își fac de cap. Fructe ciudate atârnă din copac sub forma unor ciorchini cu fructe roșii ce par a avea niște pălărioare de un roz pal. Stânca, și ea, pare ornată și pregătită pentru sărbătoare. Perdele galben-ocru atârnă pe pereții ale căror înălțime, încercând să o cuprind, îmi frâng gâtul. Iedera atârnă peste aceste perdele de licheni creând un tablou impecabil.

A fost experiența noastră la Peștera Laptelui. Vă invităm să trăiți propria experiență. Peştera cu Lapte situată pe versantul drept al Văii Rudăreasa, la 5 kilometri în amonte de satul Ciunget, vă așteaptă punând în scenă același decor impresionant pentru fiecare dintre privitori.