Cele trei minuni din Isverna, cheile, izvorul și Cascada Coșuștei

Cheile, izvorul și Cascada Coșuștei sunt o parte din minunile care se regăsesc în acest colțișor de frumos numit Isverna. La vremea la care am parcurs cheile părea că se pregăteșete de primăvară la Isverna, dar drumul către izvor și cascadă, prin chei, mi-a demonstrat că eram încă în toiul iernii, acea iarnă care te face să nu poți respira din cauza viscolului și, parcă, fiecare pas era smuls cu greutate din adâncul ființei. Ghizi, pe tot parcursul escapadei, mi-au fost doi localnici din Isverna, doi oameni pe care mi-aș dori să-i am lângă mine oriunde m-ar duce picioarele, Costel (Cadin) Vucescu și Petrică Vucescu.

Distribuie articol

O lume a contrastelor, un tărâm de dincolo unde, datorită peisajului te aștepți să-l vezi pe Iovan Iorgovan în fuga lui către Cheile Corcoaiei pentru a zdrobi Hidra, un tărâm unde urmele eroilor din povești au lăsat urme adânci în peisajul actual, un tărâm unde miturile îți arată adevărata față, un tărâm în care, deși te aștepți să întâlnești ființe miraculoase și super eroi, găsești un zâmbet cald, o vorbă bună și un blid cu mâncare caldă. Din punctul meu de vedere, un colț de Rai care ilustrează, prin antiteză cu relieful, bunătatea, ospitalitatea și frumusețea oamenilor. Așa aș putea caracteriza, mai mult decât succint, localitatea Isverna și împrejurimile.

Cheile, izvorul și Cascada Coșuștei sunt o parte din minunile care se regăsesc în acest colțișor de frumos numit Isverna. La vremea la care am parcurs cheile părea că se pregăteșete de primăvară la Isverna, dar drumul către izvor și cascadă, prin chei, mi-a demonstrat că eram încă în toiul iernii, acea iarnă care te face să nu poți respira din cauza viscolului și, parcă, fiecare pas era smuls cu greutate din adâncul ființei. Ghizi, pe tot parcursul escapadei, mi-au fost doi localnici din Isverna, doi oameni pe care mi-aș dori să-i am lângă mine oriunde m-ar duce picioarele, Costel (Cadin) Vucescu și Petrică Vucescu.

Drumul către chei, izvor și cascadă pleacă de la finalul drumului comunal DC50 din Isverna. De aici, drumul continuă, forestier, către localitatea Giurgiani, un sat specific celor de munte, cu case răsfirate și acoperișuri ascuțite pentru a face față vitregiilor naturii. Când ajungi aici, este imposibil să nu te salute lumea, chiar dacă nu te cunoaște, obicei împământenit de veacuri care nu denotă altceva decât bun simț și respect.

Având în vedere că vremea nu era tocmai cea mai bună pentru drumeție, până la exploatarea forestieră din amonte de Coșuștea am urcat cu un 4×4 apoi am renunțat la cele patru roți și am continuat pe două picioare. De la cantonul silvic, am trecut o săritoare peste râul Coșuștea, am lăsat pe partea dreaptă drumul exploatării forestiere, ne-am strâns bine gulerele și am pornit pe malul râului către izvor.

Vântul șficuia pielea feței și era aproape imposibil să deschizi gura să scoți două cuvinte, dar, cu stoicism, am mers mai departe către ce-a de-a doua minune din Isverna, Izvorul Coșuștei.

O parte din drum am ținut malul râului pe partea stângă apoi am urcat pieptiș îndepărtându-ne ca, în final, să ieșim undeva pe un tăpșan unde un firicel de apă își croia anevoios drum către aval. Fagii imenși ținaeu piept viscolulu și, din când în când, se aplecau ușor în vuietul vântului, parcă pentru a da binețe. Aici, am găsit ce-a de-a doua minune, Izvorul Coșuștei. În perfectă concordanță cu peisajul din zonă, la un moment dat, râul dispare total, sau, mai bine zis, apare dintr-o dată. O lespede mare de piatră maschează apa care iese din piatră, dar imaginea este ireală. Deasupra izvorului frunze ce amintesc de o toamnă de mult trecută, iar în aval un fir de apă ce merge vijelios către cea de treia minune, Cascada Coșuștei aflată la doar câteva zeci demetri mai jos.

Am stat și am admirat această ciudățenie a naturii și, după câteva minute am pornit către cascadă, ultima minune din acest traseu de doar 45 de minute dus-întors.

Am urmat firul râului câteva zeci de metri până când am ajuns într-un loc unde am avut senzația că se termină muntele și un vuiet diferit de cel al vântului dădea de înțeles că în imediata apropiere se află Cascada Coșuștei. Am ocolit piemontul pe care se revărsa apa și am ajuns în fața ei. O minune de cădere de apă, pe jumătate înghețată, se scurgea pe mușchiul de un verde aprins. O adevărată minune pe care o poți admira ore în șir fără să te plictisești. Am luat câteva cadre și mi-am promis ca, în primăvară, când se vor topi zăpezile, să mai ajung o dată pentru a o vedea în toată splendoarea ei.

Cu părere de rău, dar cu dorința de a ajunge mai repede la căldură, am sărit câțiva bușteni căzuți peste râu și am pornit către punctul de plecare, cantonul silvic de la exploatarea forestieră. Viscolul se întețise și devenea din ce în ce mai greu să înaintăm, dar drumul fiind foarte scurt, am răzbătut cu bine până jos la Giurgiani.

La finalul acestei escapade scurte, Cadin, cinstind ospitalitatea locului, ne-a poftit a masă, o masă de excepție care a picat perfect, mai ales după ce am înfruntat acea vreme care te îndemna să bagi și câinele în casă. Așa am reușit să degust și să savurez preparatele tradiționale ale mehedințenilor din munte, supa de pui cu brânză și sarmalele cu piftie, două delicii pe care le-aș savura de fiecare dată cu plăcere.

Având în vedere că drumul nu este marcat în totalitate este bine ca, dacă ajungeți aici, să apelați cu încredere la ghizi locali. Cu siguranță poveștile lor și ospitalitatea de care dau dovadă vă vor face să reveniți de fiecare dată cu plăcere.

Pentru binele tuturor, dar în special, pentru binele vostru, respectați regulile nescrise care vă protejează de evenimente neplăcute și vă garantează un traseu presărat numai cu întâmplări plăcute.

Dacă ai urcat cu o sticlă plină, nu o arunca pe traseu, cu siguranță îți este mai ușor să o duci goală înapoi;

Dacă traseul nu este marcat, apelează la ghizii locali; vor fi foarte fericiți să te îndrume, iar poveștile pe care le au de spus te vor încânta cu siguranță;

Dacă ai luat mâncare cu tine, nu arunca ambalajele pe traseu, e foarte ușor să le duci la un coș de gunoi când cobori;

Nu rupe florile din pădure, multe dintre ele sunt ocrotite și, oricum nu te ajută cu nimic să le vezi ofilite după nici 30 de minute;

Nu deteriora marcajele turistice; s-a muncit mult pentru ca toată lumea să aibă parte de un traseu facil și ușor de urmat;

Nu te aventura pe un traseu nemarcat, este posibil să ajungi acolo unde nu își dorește nimeni;

Nu arunca cu pietre, nu ai de unde să știi cine este mai jos de tine. Cu siguranță nu ți-ar conveni nici ție să-ți cadă în cap pietre pe nepusă masă;

Încalță-te și îmbracă-te în concordanță cu vremea de afară.