După câte am prezentat în trecut despre relația poporului român cu țara, cu clasa politică și cu el însuși, despre părinții noilor și actualilor politicieni, adica fiilor celor din epoca trecută, constat cu surprindere ca relatia noilor politicieni cu poporul este mult mai elevată. Fără îndoială nu se poate face o delimitare clară, pentru că faptele lor, cele de ieri și azi, interferează, avand identitate concretă proprie, desigur, cea mai substanțială, teoretic și speculativ, cu specificatie demnă de istoria poporului român.
După 33 de ani au reusit să construiască o nouă țara moderna, democrată și strălucitoare, în jurul fiilor lor celor de ieri. Părinții lor au reusit să distrugă o întreaga elită naționlă, aruncându-i în gropi comune, asigurandu-se că nu vor fi pomemiți și prinși de urmașii fiilor lor, au reusit să distrugă în totalitate sufletul românesc, au jefuit economia, au început să-și însușească fără scrupule și jenă munca poporului, au înstrăinat tot ce a avut mai de preț această țară, au infometat și alungat din țară peste 6 mil. români. Fiii politici de azi au evoluat și, nu cu mult timp în urmă, au trecut la a-i îngropa pe români în saci de plastic și fără asistența familiei. Au închis bisericile, distrugând singura instituție ce face legătura între suflet și Dumnezeu. Au trecut la tortura și limitare dreptului cetățenesc, condiționând părăsirea domiciliului de efectuarea vaccinului experimental, impus cu forța.
Distribuie articol
De ani de zile ma tot întreb cum te mai poți apăra azi de această aviară și pestă socială generalizată și cum îți mai poți genera anticorpi pentru a rămâne în sfera spațiului bunului simț național, în condițiile în care strada a devenit un pericol zilnic, se instigă la crime rutiere sau feroviare prin modernizarea instituțiilor ce odinioară te țineau de mană pentru a-ți purta pașii spre formare în viață: societate, familie, școală.
Vin astăzi în fața dumneavoastră cu o imensă mâhnire văzând cum azi lumea se îngrămădește în jurul negustorilor de iluzii, fiind genul de îngrămădeală de care imi doream să fugă poporul român, însă nu imi neg ocupația de negustor de adevăr, sau, mai în ton cu vremea, un om care se îndeletnicește azi cu administrarea compromisurilor, pentru că pe mine mă împing spre acceptarea compromisului prin readucerea la absurd, absurdul secol care a devenit azi consumator de praful alb al morții în fața căruia familia își apără azi plozii până la sacrificiul suprem, absurdul drumurilor pe care circulă autoturisme drogate și bine băute; absurdul sănătății bolnave și absurdul unei societăți ce a cazut în somnul de veci, uitând de frumusețea limbii lui Eminescu.
Gheorghe DUDUIALĂ
Pentru a putea adăuga comentarii, te rugăm să te autentifici.