"Încă de la o vârstă fragedă, cu toții suntem îndrumați să pictăm atât în grădinițe și școli, cât și acasă sub atenta privire a părinților. Am început să pictez în joacă. De fapt, desenul a fost primul care m-a motivat. De la floricelele desenate pe marginea caietelor de școală, am ajuns la zeci de coli de hartie pe care exersam. Pasul urmator a fost trecerea la pensulă. Culoare. Am început cu acrilice și panză - alte descoperiri, alt timp regândit. Iar toate astea le-am descoperit experimentând, exersând și corectându-mi greșelile", îşi începe povestea adolescenta.
Distribuie articol
Troacă Ionela – Mihaela, elevă în clasa a XI – a C la Colegiul Național Militar ,,Tudor Vladimirescu”, pictează, de cele mai multe ori, în timpul liber, pentru concursurile la care participă sau pentru că vrea să facă un cadou cuiva drag.
Îi place să picteze ceea ce simte.
,,Cred că pictura este unul dintre cei mai buni prieteni care stie exact ce simți, ce este în adâncul tău în acel moment, ce lupte interioare se dau, ce ,,monștri au fost uciși”, ce personaje bune au învins.
Așa că, în momentul în care pictez, simt că mă confesez unui bun prieten care nu mă judecă, nu încearcă să mă schimbe, ci mă acceptă așa cum sunt. În principiu, încerc să ascult de mine atunci când analizez o lucrare, să îmi dau seama ce îmi place și ce nu. Îmi place să cred că pictura este emoție și trebuie privită cu sufletul. Picturile mele sunt expresia unei emoții, a unei trăiri interioare. De cele mai multe ori, ele sunt ,,întruchiparea” sufletului uman. Cred că oamenii ar trebui să fie sinceri cu ei însiși, să accepte faptul că se simt singuri, că au nevoie de iubire, că au temeri sau că își doresc altceva decât credeau că își doresc, să se caute și să se accepte pe sine. Cred că cea mai grea călătorie este către tine însuți”.
În majoritatea cazurilor sursa inspirației Ionelei este natura și tot ce ține de aceasta, care îi crează o stare de bine și o liniște sufletească.
Pentru a putea adăuga comentarii, te rugăm să te autentifici.