Primul „Abecedar” albanez a fost publicat în România

Marți, 20 februarie, Asociația Liga Albanezilor din România a organizat, la Biblioteca Metropolitană București, un eveniment omagial dedicat împlinirii a 180 de ani de la publicarea primului „Abecedar\" al limbii albaneze, de către Naum Veqilharhxi, pe pământ românesc.

Secole la rând, Albania s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman și a fost supusă unui proces progresiv de islamizare și, adesea, de turcificare. Limba turcă a fost promovată intens nu doar ca limbă a administrației, ci și a interacțiunilor cotidiene, iar apoi a fost chiar interzisă cu desăvârșire folosirea limbii albaneze în scris. De asemenea, au fost interzise școlile cu predare în limba albaneză, ceea ce a îngreunat cu mult dezvoltarea limbii, dar și accesul la educație.

În acest peisaj dezolant și-au început activitatea patrioții albanezi ai epocii moderne, cei care au luptat pentru cauza națională, pentru emanciparea națiunii albaneze și, în cele din urmă, pentru deplina independență a statului albanez. O parte dintre aceștia au trăit și au lucrat pe pământul românesc, publicând cărți și articole, consolidând legăturile cu poporul român și cu autoritățile de la nord de Dunăre și, adesea, implicându-se activ în viața socială, politică și culturală a Țărilor Române.

Un astfel de personaj a fost Naum Veqilharxhi, un nume gravat cu litere de aur în istoria emancipării națiunii albaneze. Născut la Vithkuq, lângă Korça, în sud-estul Albaniei de astăzi, la 6 decembrie 1797, sub numele de Naum Panajot Bredhi, patriotul albanez a ajuns în Principatele Române de mic, împreună cu numeroși membri ai familiei, după distrugerea localității sale natale. O ramură a familiei Veqilharxhi, printre aceștia numărându-se și Naum, a fost extrem de activă pe scena publică la Brăila, pe atunci nu doar un important port la Dunăre, ci și un centru multicultural și multietnic. De altfel, după ce Brăila a ieșit de sub stăpânirea otomană, revenind la Țara Românească prin tratatul de la Adrianopol, din anul 1829, cel dintâi primar pare să fi fost Constantin Vechilargi.

Distribuie articol

Tânărul Naum, plin de efervescența cauzei naționale și animat de idealurile de emancipare ale popoarelor din sud-estul Europei, a luat parte chiar la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, iar unele surse spun că ar fi avut gradul de intendent în armata pandurilor gorjeni.

În cele din urmă, Naum Veqilharxhi s-a așezat și el la Brăila și a început să activeze ca avocat, o meserie pe care a practicat-o cu mare succes, adunând o avere însemnată. Fidel cauzei, el și-a cheltuit o parte importantă a veniturilor pe promovarea idealurilor Renașterii naționale albaneze și a început să lucreze asiduu la crearea unui alfabet original pentru limba albaneză. În acest demers, Veqilharxhi s-a străduit să țină cont pe cât posibil de diversitatea ideologică și religioasă a albanezilor, astfel că a evitat să folosească elemente din alfabetele latin, grec sau arab. În cele din urmă, în anul 1844, el a publicat primul Abecedar al limbii albaneze, o broșură care a făcut mare vâlvă în teritoriile locuite de albanezi, pornind de la Korça, acolo unde a fost distribuit masiv.

Conștient de importanța fundamentală a limbii materne în procesul de afirmare a cauzei naționale, Veqilharxhi a folosit momentul apariției Abecedarului pentru a transmite un mesaj de însuflețire patrioților albanezi de pretutindeni, o chemare la luptă pentru obținerea independenței. De aceea, mulți istorici consideră Abecedarul de la 1844 drept punctul de plecare pentru Renașterea națională albaneză.

Din păcate, activitatea lui Naum Veqilharxhi s-a oprit brusc, la doar 57 de ani. Nu avem informații certe cu privire la cauza, data și locul morții sale, dar se presupune că patriotul albanez a murit la Istanbul, după vara anului 1846, iar mai mulți istorici speculează că ar fi fost otrăvit din ordinul patriarhului ecumenic grec de la Constantinopol, un destin pe care, de altfel, l-au împărtășit și alți luptători și susținători ai cauzei naționale albaneze din epocă.

Deși alfabetul creat de el nu a rămas în uz, opera lui Veqilharhi a așezat temeliile pentru edificiul limbii albaneze moderne și a reprezentat un factor catalizator important pentru mișcarea națională, care avea să conducă în cele din urmă, la 1912, la proclamarea independenței Albaniei față de Imperiul Otoman.